Informații utile
CAPUSELE SI BABESIOZA
Capusele sunt paraziti hematofagi (se hranesc cu sangele gazdei) care paraziteaza mamiferele,pasarile si reptilele. In ultima vreme au devenit cei mai tematori paraziti externi pentru animalele de companie. Ele pot transmite multe boli la animale si om dintre care cea mai cunoscuta la noi in zona este babesioza.In ultimii ani s-a observat o crestere a numarului de capuse datorita schimbarilor climatice si lipsa dezinsectiilor .
Combaterea capuselor trebuie privita ca un program complex si continuu atat in mediu cat si pe gazde. Combaterea capuselor din mediu trebuie sa tina cont de dezechilibrele ecologice care se pot crea prin distrugerea altor vietuitoare. Combaterea capuselor pe gazde este din punct de vedere ecologic mai usor de facut dar acest lucru ar trebui constientizat de majoritatea proprietarilor de animale. Pentru controlul infestarii cu capuse a animalelor de companie exista o multitudine de substante comercializate sub diverse forme:picaturi spot on (certifect, frontline, effipro, advantix, fiprex, parakilletc), zgarzi (foresto, kiltix, bolfo etc.), tablete (bravetco, nexgard). Eficacitatea acestor produse depinde foarte mult de corectitudinea aplicarii si momentul ales. De cele mai multe ori, mai ales in zonele puternic infestate,este nevoie de o combinare a acestor produse pentru a avea rezultate bune.
Babesioza este cea mai cunoscuta boala transmisa de capuse la caini. Ea este produsa de un parazit care paraziteaza celulele rosii ale sangelui dupa care le distruge producand anemie. Principalele simptome care le intalnim la cainii bolnavii de babesioza sunt:temperatura ridicata,anemia,urina inchisa la culoare (hemoglobinuria), apatia. De multe ori nu intalnim un tablou clinic caracteristic pentru babesioza si atunci trebuiesc facute investigatii suplimentare. Confirmarea diagnosticului se face prin evidentierea parazitului in frotiul din picatura de sange periferic.
Tratamentul acestei boli poate sa fie simplu sau foarte dificil in functie de starea generala a animalului. Pentru a sti ce fel de tratament se instituie, se fac anlize de sange (in special hemoleucograma dar si un profil biochimic general) si ecografie abdominala. Costul ridicat al investigatiilor impiedica medicul veterinar (de multe ori) sa ia decizia cea mai buna in privinta tratamentului. Tratamentul cel mai bun pentru animal este cel preventiv si daca proprietarii inteleg acest lucru cazurile de babesioza se vor reduce. Impiedicarea hranirii capuselor prin administrarea picaturilor spot on, tabletelor sau aplicarea zgarzilor este cea mai eficienta metoda de a combate babesioza.
OTITELE
Otita reprezinta un proces inflamator al componentelor urechii externe, medii şi interne. Din punct de vedere anatomic urechea se divide in patru regiuni principale: pavilion auricular, canal auditiv extern, ureche medie si urechea interna. Printre cauzele si factorii care duc la otită se pot enumera: cauze primare: hipersensibilitate, paraziţi, corpi străini, cheratinizare defectuoasa, afectiuni metabolice, afectiuni autoimune, afectiuni virale, etc. Cauze secundare: bacterii, fermenti, curatare excesiva, reactii la medicamente ; Factori de predispozitie: rasa cum ar fi cocker, basset-hound, blood-hound, caniche, beagle etc., conformatie anatomica, tipul pavilionului auricular, forma şi deschiderea orificiului extern, diametrul canalului auricular extern, grosimea pielii şi cantitatea de material glandular al canalului auricular, cantitatea şi mărimea părului din canalul auricular,umezeala excesiva, afectiuni obstructive ale canalului, afectiuni sistemice. Factori de perpetuare: producerea excesiva a cerumenului, migratia epiteliala absenta sau incorecta a cerumenului.
Simtomele sunt uşor de observat atat de catre medicul veterinar si chiar de catre stapan. Câinele se scarpină des în zona urechii, ţine capul aplecat pe partea care îl doare şi nu permite atingerea zonei respective.
Daca nu se trateaza, otitele se pot complica datorita scuturarii excesive sau a scarpinatului agresiv care poate duce la formarea unui hematom auricular, othematomul, ce va necesita interventie chirurgicala pentru vindecare sau in timp pot duce la apariţia otitelor medii şi interne care au repercusiuni grave şi sunt greu de tratat. Una dintre probleme este data de tratamentul prea scurt, intrerupt gresit dupa primele zile de cand animalul se simte mai bine. În funcţie de rezultat, medicul va recomanda un trament cu antibiotice aplicate local sau general, antiinflamatoare, medicamente antifungice si/sau antiparazitare, după caz. Tratamentul trebuie urmat o perioadă îndelungată deoarece otita este o afecţiune care poate reapărea la anumite intervale de timp. Uneori otitele sunt asociate cu bolile de piele, de aceea este indicat să vă asiguraţi că patrupedul este sănătos din acest punct de vedere. De asemenea, ca măsură de prevenţie, urechile câinilor trebuie inspectate şi curăţate des. Curatarea este importanta din mai multe motive. Pe langa impiedicarea unui tratament eficient, mentinerea exudatului poate face o examinare dificila pana cand acesta este golit. Corpurile straine cele mici sunt eliminate daca se curata canalul corespunzator. Secretiile patologice pot anihila sau chiar inactiva unele substante medicamentoase, de asemenea toxinele bacteriene, resturile celulare degenerate ajuta la mentinerea procesului inflamator. Substantele antibacteriene topice sunt indicate atunci cand crestera exagerata a populatiei microbiene sau infectia este prezenta in canalul urechii. Ori de cate ori otita externa implica infectii secundare sau primare, se folosesc: antibiotice, antiungice, substante antiparazitare si glucocorticoizi.
Majoritatea cazurilor vor necesita o abordare combinata, iar produsele utilizate se pot schimba pe durata tratamentului. Educatia clientului este critica pentru a asigura respectarea tratamentului si examene de recontrol, pentru ca unele cauze sau factori pot solicita un tratament de lunga durata.
PARVOVIROZA CANINA
Ce este parvoviroza?
Parvoviroza este o boală virală produsa de un virus care face parte din familia Parvoviridae (Virusul Parvovirozei Canine) şi care afectează în general câinii cu vârsta cuprinsă între 6 saptămâni şi 1 an. Este o boală contagioasă foarte gravă, care lăsată netratată se soldează cu moartea căţelului în peste 90% din cazuri. Această boală nu se transmite la oameni sau la alte specii de animale domestice. În general, sunt afectaţi câinii nevaccinaţi care au un nivel scăzut de anticorpi. După ce se nasc, căţeluşii primesc prin colostru anticorpii necesari pentru a fi protejati in primele săptămâni de viaţă, dar dupa aceasta perioadă nivelul anticorpilor scade, aceştia rămânând din nou vulnerabili în faţa bolilor. Acesta este momentul în care începe programul de vaccinare care ajuta la formarea unui sistem imunitar puternic.
Cum se transmite parvoviroza?
Virusul pătrunde în organism pe cale orală. Sursa principală de virus o reprezintă fecalele câinilor bolnavi sau a celor aflaţi în perioada de incubaţie. Virusul prezintă o rezistenţă ridicată în mediu, şi anume, după ce este eliminat în mediu împreună cu fecalele unui căine bolnav poate supraieţui pe pământ sau pe plante timp de mai multe luni. Atunci când căţeluşul dumneavoastră nu este vaccinat sau încă nu are complet programul de vaccinare, este foarte vulnerabil la contactarea infecţiei. Riscul de a intra în contact cu virusul creşte considerabil dacă permiteţi căteluşului dumneavoastră să intre în contact cu alţi câini sau îl plimbaţi prin locuri unde au avut acces alţi câini. Perioada de incubaţie, si anume perioada care trece de la intrarea căţeluşului în contact cu virusul şi până la apariţia semnelor de boală, este de 4 - 21 zile. Există rase mai sensibile la îmbolnăvire? Toţi căţeii pot suferi de această boală, dar există rase mai sensibile: Rottweiler, Doberman Pinscher, Yorkshire Terrier.
Cum se manifestă parvoviroza?
De obicei, semnele de boală apar destul de brusc. Seara poate fi totul în regulă, căţeluşul fiind cu chef de joacă şi apetit normal, iar dimineaţa să observaţi că acesta este mai retras şi apetitul este diminuat. Apoi, de regulă apare voma, episoade care se repetă din ce în ce mai des. Căţeluşul va refuza hrana şi dacă va consuma chiar si numai puţină apă, la scurt timp va apărea voma. Puteţi observa mai apoi scaune diareice, urât mirositoare şi apoi chiar şi diaree cu sânge şi mucoasă intestinală. Toate astea sunt semne clinice tipice acestei viroze, dar fiecare caz este diferit şi fiecare individ va manifesta semnele bolii într-un mod diferit. Dacă nu este tratată, boala este fatală în cea mai mare parte a cazurilor, dar există şi foarte putine cazuri în care căţeluşii se vindecă de la sine si dobândesc o imunitate puternică împotriva acestei boli, care poate dura de la 3 ani, uneori chiar toată viaţa animalului.
Cum se diagnostică parvoviroza?
De îndată ce observaţi că starea căteluşului dumneavoastră s-a deteriorat este recomandat să vă prezentaţi la medicul veteinar. Acesta va efectua examenul clinic al animalului şi împreună cu informaţiile despre starea căţelului primite de la dumneavoastră va bănui anumite diagnostice posibile. Pentru diagnosticarea parvovirozei exista teste rapide, care în doar câteva minute pot da un rezultat cu o acurateţe destul de ridicată. După ce diagnosticul a fost stabilit, se recomandă instituirea cât mai rapidă a tratamentului pentru a creşte şansele de supravieţuire a căţeluşului.
Cum se tratează parvoviroza?
Este foarte important sa întelegeţi că şi cu aplicarea celui mai bun tratament şansele de supravieţuire nu sunt de 100%. Până în urmă cu câţiva ani, aceasta era considerata o boală incurabilă, dar acum, cu cât animalul este dus la veterinar mai repede şi se începe tratamentul, cu atât cresc şansele acestuia. Tratamentul constă în administrarea de lichide perfuzabile pentru combaterea deshidratării, antibiotice pentru combaterea infecţiilor, medicamente antivomitive şi protectoare gastrice şi ser cu imunoglobuline pentru a ajuta organismul să lupte cu boala. Este foarte important ca în primele zile de boală, pe durata recomandată de medicul veterinar, să se instituie o dietă neagră pentru a reduce la minim episoadele de vomă şi a grăbi vindecarea căţeluşului. Este important de ştiut că prezentarea de urgentă la medicul veterinar de îndată ce aţi observat ceva în neregulă cu căteluşul dumeavoastră este esenţială în salvarea acestuia, indiferent de afecţiunea pe care o are!